Elastografia ca metodă de diagnostic a formațiunilor nodulare ale țesuturilor moi
Încă de pe timpul lui Hipocrate, examenul clinic al pacientului punea la dispoziția medicului curant numeroase informații.
Când vorbim de examenul clinic al părților moi, chiar și astăzi palparea reprezintă una dintre principalele metode. Ea ne poate oferi informații utile privind localizarea, forma și dimensiunile unei formațiuni tumorale, relația acesteia cu zonele anatomice învecinate și, nu în ultimul rând, ne permite să îi caracterizăm consistența.
Consistența unei formațiuni nodulare poate fi asociată, din punct de vedere clinic, cu unele elemente anatomo-patologice subiacente. Astfel, o formațiune care, palpatoric, are o consistență moale, elastică, probabil aparține unei leziuni mai puțin grave, pe când o formațiune dură, fermă și necompresibilă la manevrele clinice este posibil să acompanieze unele condiții mai severe.
Apariția unui nodul, fie auto-descoperit, fie relevat la un examen clinic, este aproape întotdeauna un motiv de îngrijorare maximă.
Ce este de făcut? În afara unui bilanț biologic care să cuprindă, pe lângă un set de analize de rutină, și o examinare imagistică, aceasta din urmă este foarte utilă. Examinările imagistice pot fi diverse atât ca modalitate de lucru, pregătire, utilizare a unor substanțe de contrast sau radiotrasori, cât și din punct de vedere al costurilor suportate de pacient.
Cea mai simplă, accesibilă și complet lipsită de riscuri este examinarea ecografică. Ecografia de părți moi (în principal tiroida și glanda mamară) se poate realiza în două variante complementare, fiecare furnizând informații valoroase, care, la finalul examinării, pot fi integrate într-un tot unitar.
Astfel:
-
Examinarea Duplex (ecografie 2D și Doppler), care permite examinatorului să scaneze organul și să vizualizeze formațiunea (eventual palpată anterior) sau să descopere întâmplător o leziune (incidentalom). Acest tip de examinare poate realiza o descriere morfologică amănunțită a formațiunii (formațiunilor), statuând caracterul de formațiune chistică, solidă sau mixtă, stabilind localizarea, dimensiunile, raporturile cu țesuturile și organele învecinate, precum și tipul de vascularizație. De asemenea, prin compresiune cu sonda ecografică, se poate observa și cuantifica relativ gradul de compresibilitate al acesteia (deformabilitatea). În situațiile care reclamă acest lucru, ecografia este o metodă excelentă și pentru ghidajul unei aspirații cu ac fin sau al unei biopsii din formațiunea respectivă, materialul prelevat putând fi apoi examinat anatomo-patologic, ceea ce, în final, permite confirmarea sau infirmarea diagnosticului.
-
Elastoscanul (în varianta strain sau SWE) reprezintă o achiziție ecografică modernă, ce permite, încă din etapa de examinare imagistică, precizarea gradului de duritate și rigiditate al formațiunii tumorale examinate, fiind practic un echivalent tehnic, ingineresc și mult mai obiectiv al palpării realizate de medici. În urma acestei examinări se obține o elastogramă, bazată pe o scală de culori, care conturează în mod distinct zona examinată, evidențiind formațiunea suspectă sau doar anumite zone suspecte din cadrul acesteia. Contribuția diagnostică a elastoscanului în depistarea leziunilor suspecte care necesită biopsie sau follow-up activ a fost deja validată de numeroase studii clinice și meta-analize.
Examen 2D si elastografie calitativa: adenopatie laterocervicala