Utilitatea ecografiei Doppler în boala ficatului gras nonalcoholic
Diabetul zaharat, obezitatea, dislipidemiile, sindromul metabolic, hepatitele cronice cu virus C, insuficiența cardiacă congestivă sau pericardita cronică constrictivă, precum și expunerea la diverse substanțe toxice pot duce la apariția ficatului gras nonalcoolic (FGNA), diagnosticat cel mai adesea întâmplător la o ecografie Doppler de rutină.
Ficatul gras reprezintă unul dintre cele mai frecvente aspecte patologice hepatice difuze, întâlnite în practica medicală ecografică. Se consideră că există o relație direct proporțională între cantitatea încărcării cu lipide a hepatocitelor și intensitatea modificărilor eco Doppler.
Ecografia Doppler poate aprecia diagnosticul hepatomegaliei din steatoza hepatică, observându-se anumite caracteristici:
- Hiperecogenitatea parenchimului hepatic apreciată fie calitativ, prin comparație cu parenchimul renal adiacent, fie cantitativ prin histogramă ecografică,
- Aspect strălucitor („bright liver”),
- Scăderea transmisiei ultrasunetelor prin parenchimul hepatic determinată de atenuare și creșterea reflectării ultrasunetelor, cu consecința practică atenuarea posterioară, cu vizualizarea mai dificilă a zonelor posterioare și a diafragmului,
- Scăderea numărului structurilor vasculare.
Ecostructura hepatică obișnuit omogenă poate suferi modificări care pot conduce la confuzii, punând uneori probleme de diagnostic diferențial și reclamând uneori proceduri complementare non-invazive sau invazive de diagnostic (PBH cu ghidaj ecografic). Astfel, se descriu:
- Steatoza focală cu plaje mari, hipoecogene în parenchim, care dau un aspect pătat parenchimului hepatic,
- Steatoza parcelară, pseudotumorală,
- Steatoza circumscrisă sub forma unei zone hipoecogene, unice, localizate la nivelul hilului hepatic, în segmentul IV (la pacienții diabetici, obezi sau cu sindrom metabolic), sau sub formă de semilună ocupând 1/3 din lobul hepatic drept.
Aprecierea reperelor funcționale în circulația portală prin ecografia Doppler (direcția și vitezele de circulație în sistemul port, apariția circulației colaterale și a splenomegaliei congestive) ne poate furniza informații suplimentare în legătură cu stadiul bolii (boala hepatică în stadiul precirotic sau boala hepatică avansată).
Prin ecografia Doppler se poate aprecia semicantitativ intensitatea steatozei: ușoară, medie, severă. Aceste aspecte au o sensibilitate diagnostică de 82–94% și o specificitate de 82%.
Ecografia Doppler și evaluarea severității steatozei hepatice:
| Grad | Ecogenitate crescută | Atenuare posterioară | Vizualizare vase și diafragm |
|---|---|---|---|
| Ușoară | Ușor | Nu | Normală |
| Moderată | Moderat | Da | Ușoară alterare |
| Severă | Intens | Da | Dificilă sau absentă |
Steatoza hepatică